Pentru mine, copilăria are parfum de dulceață servită în farfurioara de sticlă, de cireșele mâncate direct din cireșul bunicului, care țineau și de foame, și de dulce, de siropul de vișine savurat îndelung dintr-un pahar sau o ceșcuță de porțelan, de margaretele cu frumusețea lor simplă, de verile călduroase, în care nu ploua cu săptămânile, iar noi ne stropeam cu apă prin casă, de ouăle bătute cu telul de mama în timp ce ne pregătea ceva dulce, iar eu cu sora mea țopăiam pe ritmul telului.
Și acum ne mai surprinde mama cu ceva bun, cu gust de copilărie, în timp ce noi alergăm după rețete cu îndulcitori și ingrediente sănătoase, gătite cu mixerul și coapte în tavă teflonată, antiaderentă.
Ei bine, azi am vrut să-i surprind și eu pe părinții mei cu un chec cu cireșe ca odinioară. Fără ingrediente complicate, fără arome mai interesante. Simplu și gustos, ca pe vremuri.