Când eram copil, nu mi-am putut imagina tăierea porcului fără Haioș-urile minunate ale străbunicii mele, Dédi. Parcă văd și acum, cu câtă grijă și iubire întindeau mâinile ei obosite foaia pufoasă de aluat. Apoi de câteva decenii bune, Dédi s-a mutat în ceruri luând cu ea și Hájas-ul.

De atunci, desigur, am mai avut parte de tăierea porcului, familia e împreună și asta e minunat. Șuncă, cârnați, caltaboș, jumeri... cam atât din punct de vedere culinar.

Cam de doi ani tot mut dintr-o parte în alta pachetele de osânză curățată în congelator. Cam tot atât mi-a luat să-mi fac curaj să readuc Hájas-ul lui Dédi. Apoi zilele astea am scos un pachet, l-am decongelat și am dat la mașina de tocat.

Așa a început totul 🙂